Can only make me stronger

Da, mandrilor. M-ati convins. In sfarsit, ati reusit. Felicitarile mele sincere sa va invaluie cald si sa va ridice pipota pana in cer si repede ianpoi.

Nu exista dragoste adevarata. Sau cel putin, nu mai exista.
Poate Egiptul Cleopatrei a fost singurul care a apucat sa se infrupte din o astfel de impresie, poate vestitul balcon din Verona sub care Romeo isi pierdea ore intregi in miezul noptii e ultimul obiect inclus in cateva sentimente adevarate.
Nu este si nu va fi vreodata pe lumea acesta o dragoste nemuritoare, neconditionata si care sa plezneasca din toate coltisoarele unei fiinte umane.
Vor exista in schimb tot timpul inflacarari, placeri, dorinte, toane, mofturi, obisnuinte, dependente interumane, fie ca ele dureaza trei zile, fie trei ani, fie trei decenii. Iar cei care cred ca au atins preafericitul prag de trei decenii, isi ascund bine momentele in care au facut un compromis. Ca apoi sa-l uite si sa-si continue prefacutii ani de iubire pana la moarte.

Ceea ce ma mira si mai mult este reactia mea la toate realizarile ce se izbesc cu o viteza imensa spargand zidul unor impresii. Sunt mai fericita ca niciodata. Simt ca m-am eliberat, in sfarsit. Nu ma mai bantuie dorinta idioata de a cauta “relatia perfecta”, “iubirea adevarata”, “jumatatea” si asa mai departe.
Poate in sfarsit pot sa-mi tariesc zilele fara sa ma uit in trecut intrebadu-ma daca nu cumva am dat cu piciorul la “povestea de dragoste a vietii mele”.
Si sunt fericita. Pentru ca nu am dat cu piciorul. Pentru ca nu exista. Pentru ca o poveste de dragoste definitiva nu exista in viata nimanui in realitate.
Noi, oamenii tehnologiei, care, paradoxal, era menita sa aduca oamenii mai aproape unii de altii … Noi nu ne vom linisti in veci la o dragoste, aparent demna de orice. Noi nu primim o astfel de poveste, cu care sa ne hranim in fiecare dimineata pentru tot restul vietii.

Si atunci, “Poveste de dragoste” poate fi felul in care ma inteleg cu prietenii mei, felul in care imi place sa beau vin, love story e ca imi place sa citesc o carte cand merg cu autobuzul, love story e impulsul sa-l sarut pe acel necunoscut, love story e cand stau cu tine si fumez, love story e cand barfesc cu fetele.

Nu pot decat sa ma bucur mai tare de clipele pe care le am de fata, decat acum. Cand stiu ca dragostea adevarata e ceea ce vreau eu sa vad in jur. E ceea ce aleg sa vad.

Nu insemana ca nu voi mai savura filmele de dragoste, de care sunt dependenta, nu voi nega in veci faptul ca sunt o persoana al naibii de romantica cand ma inflacarez, nu inseamna ca ma schimb sau ca “o iau pe un alt drum”.

E ca si atunci cand afli ca Mos Craciun nu exista. Dar idea de Craciun oricum iti ramane in suflet.

Advertisement