Obisnuieste-te!

Cred că e vremea sa incerci sa te obisnuiesti.
Nu mai accept sa te miri ca nici 3 cafele nu ma ajuta la ora 8 dimineaţa si că îmi pot schimba vreo reacţie înainte să fie conştientizată fizic.
Obişnuieşte-te că am învăţat să mă ţin de cuvânt, chiar dacă ii schimb sensul lingvistic într-un mod aparte;
că o părere despre un om oarecare cu atitudinea lui cu tot, devine relativă pentru mine odată cu schimbarea a câteva vorbe;
că atunci când deschid gura sunt si voi fi cat se poate de subiectivă, implicându-mi obiectivitatea doar in prepoziţiile ce-mi leagă cuvintele.
Obişnuieşte-te că nu sunt obişnuită să stau locului. Si am să fug de o astfel de posibilitate mâncând pământul. La propriu.
Am să rup lanţul ritualului de cremuială după dus, de cumpărat banane semi-verzi, de mirosit boabele de cafea nemăcinate din Kaufland fără să le cumpăr, de cola după un prânz copios, de şters praful după aspirat, de privit in fiecare marţi prison break, de deschis geamul in fiecare dimineaţă sau atunci când plouă, de mâncat cu poftă coltul pâinii proaspete, de clinchetul paharului de vin băut seara, când toate acestea se vor trezi in cutia etichetată cu “rutină”.
Obişnuieşte-te că, la fel ca si tine, nu sunt obişnuită.